Există viață şi după/fără Bolojan
Vocea rațiunii pare să fi învins în cele din urmă: reforma administrației publice merge în principiu la adoptare, dar fără tăieri de salarii în cazul profesorilor din preuniversitar, al personalului medical şi angajaților din structurile de ordine & siguranță publică, una din „liniile roşii” peste care #PSD nu a admis să se treacă.
Dacă ai o infecție la un deget, cauți un medic priceput în a vindeca asta, nu tai mâna cu totul aşa cum insista să facem, de câteva săptămâni, „felcerul” Bolojan, în numele unei fantasmagorice reforme fiscal-bugetare. La urma urmei, cu doctorul potrivit, degetul se poate vindeca, dar ce ne-am face fără mâna amputată irațional din cauza unei banale infecții, perfect tratabile!?
În urma discuțiilor din Coaliție s-a căzut de acord asupra faptului că e necesară o revizuire urgentă a modului în care s-au stabilit noile taxe locale, aberant crescute la inițiativa aceluiaşi Bolojan, care – mai peste tot în țară – au sugrumat autoritățile administrației publice locale, lăsându-le fără nicio portiță de scăpare. Există posibilitatea, după cum a confirmat preşedintele PSD, Sorin Grindeanu, ca unele impozite locale să fie reduse.
Nu mai puțin important e faptul că reforma administrației va fi asumată la pachet cu Planul de măsuri de relansare propus de Partidul Social Democrat încă din septembrie 2025, dar care – din cauza opacității premierului – nu a fost prezentat în Guvern decât într-un târziu (săptămâna trecută, abia după jumătate de an).
Obligarea primăriilor să majoreze taxele locale în 2026, privarea de facilități fiscale (oricum modice) a persoanelor cu dizabilități sau plata CASS de către mamele tinere & veteranii de război sunt ambiții personale ale prim-ministrului Bolojan şi, deopotrivă, măsuri care şi-au demonstrat completa inutilitate din punctul de vedere al impactului bugetar (mai degrabă irelevant): ceea ce îndărătnicul premier a greşit trebuie să îndreptăm, până când nu va fi prea târziu.
Altminteri, ne vom convinge cu toții că țara poate merge înainte şi fără „providențialul” venit pe cal alb de la Oradea.