Supremul şi secta sa
Cultul lui Bolojan are deja profilul unei secte politice prin excelență: adepții isterici şi resentimentari ai bolojenismului împart anateme tuturor nesăbuiților care îndrăznesc să nu-l venereze pe Supremul conducător. Public shamingul şi tonele de invective vin să completeze climatul tot mai degradat pe care-l întrețin în online fanaticii cultului.
Orbirea merge până la negarea evidențelor. Sunt puse la îndoială cifre oficiale: de pildă, cele care atestă prăbuşirea consumului pentru a opta lună consecutiv. Chiar dacă despre asta a scris inclusiv presa ecomică, citând datele comunicate de INS, pentru zeloții bolojenismului aşa ceva e de neconceput.
Sunt puse, de asemenea, la îndoială proceduri democratice precum moțiunea de cenzură şi votul de neîncredere; e repudiat şeful statului pentru că operează în coperțile Constituției, nu în afara acestora.
„După Bolojan, potopul!” pare să fie dictonul acestui absolutism de rit nou, construit în jurul presupunerii că Supremul conducător este infailibil în judecățile sale. Deci, nu poate greşi. De aici, cred eu, şi practica înjositoare şi profund nedemocratică a angajării răspunderii pe pachetele de măsuri emanate, exclusiv, de Bolojan. Adică de ocolire a Parlamentului, transformat – simptomatic – într-o anexă a Executivului.
În paranteză fie spus, anagajarea răspunderii Guvernului nu presupune o dezbatere parlamentară sau un vot în Parlament pe inițiativele circumscrise angajării, ci doar prezentarea/citirea lor în plen.
Dar, oare, de la atât de mult bine peste 8 din 10 români spun că țara merge într-o direcție greşită? Nu cumva Supremul şi cortegiul său de adulatori obnubilați au gândit greşit? Iată o întrebare pe care fanaticii bolojenismului nu-şi permit să şi-o adreseze.
E limpede că boții, postacii, conturile false şi fake-urile pe care propaganda Supremului le deversează, oră de oră, în online nu pot umple de conținut buzunarele românilor golite de măsurile împovărătoare impuse de Supremul conducător. Pentru că despre asta e vorba, în final: de aia nu iese nimeni în stradă – gargara propagandistică nu ține de foame, nu plăteşte facturi, nu scade inflația dublată din cauza măsurilor greşite impuse de Bolojan. Asta e realitatea în care trăiesc românii, nu cea fictivă despre care povestesc moiseguranii, mândruții şi caramitrii ajunşi în pragul AVC-ului.
Afirmă Supremul că decizia precipitată luată de PNL, vizând cantonarea partidului în Opoziție, s-a luat în conducerea partidului, nu pe la alte mese: dar dacă e atât de democrat, de ce nu consultă Bolojan primarii şi preşedinții de CJ-uri cu privire la asta? Aşa cum a făcut-o PSD, când 5000 de membri din conducerile județene şi națională au decis retragerea sprijinului politic acordat acestuia.
O spun eu: de frică.
Pentru că baza pragmatică şi realistă a partidului nu are nicio legătură cu deriva sectaristă a „martorilor lui Ilie”. Primarii şi preşedinții de CJ-uri, umiliți la rândul lor de „reforma” administrativă a Supremului, l-ar detrona negreşit, mazilindu-l şi eliberând astfel PNL-ul de covidul bolojenist.
O ultimă constatare: ați observat cum adepții cultului discută obsesiv despre prezidențialele din 2030, deşi ne aflăm abia în 2026, iar în politică – se știe – 4 ani pot reprezenta o eternitate? Ştiți de ce fac asta? Pentru că ăsta a fost planul de la bun început: să-l urce pe Suprem pe soclul proeminent al funcției de prim-ministru, iar de restul urma să se ocupe – şi s-a ocupat, în ultimul an – dispozitivul de propagandă, secția AgitProp despre care am mai scris evocând analogia cu bolşevicii.
Cineva, însă, a tras preşul acestui scenariu. Nu mai rămâne decât ca liberalii să tragă, la rândul lor, aer în piept şi să-l defenestreze politic pe Suprem, punând punct smintelii sectariste.