Cameleonismul USR: predică „statul minimal” și privatizările în România, dar laudă politica de naționalizare și „statul mare” a laburiștilor britanici
Cameleonismul jalnic al celor de la Usr: laudă măsurile premierului laburist (de stânga) al Marii Britanii – pe care presa conservatoare din UK îl acuză că vrea să construiască un „stat mare” / big state – în timp ce în Parlamentul de la Bucureşti perorează despre necesitatea „statului minimal”, retras/eliminat de peste tot, şi a privatizărilor pe bandă rulantă astfel încât patrimoniul public să ajungă în administrarea privaților (că au ei grijă mai bine).
Dar, hei, când e criză – cum e acum, cum a fost în pandemie, cum probabil va mai fi – toți aceşti teoreticieni trotinetişti rupți de realitățile concrete (Năsui, Prună etc) se întreabă unde e statul? De ce nu-şi face treaba statul? Unde sunt angajații ăia ai statului pe care-i plătim să rezolve probleme?
În primul său discurs, premierul Andy Burnham a anunțat un plan pe 10 ani pentru Marea Britanie şi o reversare a măsurilor „thatcheriste” din anii ’80, de privatizare masivă a serviciilor publice: fostul prim-ministru Starmer a naționalizat deja căile ferate şi British Steel (siderurgia britanică); Burnham pare să meargă şi mai departe, cu planuri pentru naționalizarea loteriei, a Thames Water (furnizorul de apă), a companiilor din energie şi un focus pe implementarea politicilor publice axate pe grija față de cetățean şi un cost suportabil al vieții.
Asta nu vă vor spune niciodată Năsui sau Prună, nici alți userişti eşuați la vârful PNL în procesul de userizare a partidului inițiat de falimentarul Bolojan. În timp ce guvernarea laburistă de la Londra e preocupată de reducerea costului vieții şi de creşterea rezilienței statului, transformându-l într-un actor socio-economic major, la Bucureşti Bolojan şi sectanții lui vor să vindem tot, la prețuri de nimic, ca să-şi cumpere ei liniştea unor cariere politice întinse pe ani buni de acum înainte.
Poate şi mai ilustrativ e faptul că premierul Andy Burnham e literat la propriu, specialist în opera marelui Shakespeare (cu o diplomă în literatură la Cambridge) şi un împătimit alergător de cursă lungă. Nu mai spun că-i plac şi „caramelele”, evident nu cele la care se gândesc libertarienii iubitori de laburişti din Usr: Burnham e un vechi fan al clubului de fotbal Everton, a cărui poreclă e, cum altfel, „The Toffees”…
