Decesul Educației în România
Alocarea previzionată pentru Educație în bugetul pe 2026 se apropie de pragul psihologic de 3% din PIB, cheltuielile de personal înregistrând un minus substanțial, de 2 miliarde lei, față de bugetul din anul precedent (link în comentarii). Cifrele vorbesc de la sine despre masacrul bugetar prin care a trecut educația în ultimul an și despre perspectivele mai degrabă sumbre ale unui 2026 în care aversiunea premierului Bolojan față de acest domeniu nu pare să fi scăzut în intensitate.
În urmă cu ceva timp, profesorul Cristian Socol posta o analiză intitulată „Decesul Educației în România”, remarcând – cu date greu de pus la îndoială – că ceea ce profesorii au obținut în plus la salarizare, în urma grevei din iunie 2023, a fost șters/eliminat în ultimele 6 luni, prin măsurile de o agresivitate inexplicabilă orchestrate de Bolojan & co împotriva dascălilor.
Ca să vă faceți o idee despre consecințele concrete ale „reformei” promovate de premier și de „guru” Daniel David, până recent ministru de resort, e suficient să spun că:
• a fost eliminată prima didactică;
• au fost eliminate tichetele de vacanță;
• a fost eliminată norma de hrană;
• a fost redusă, cu peste 50%, plata cu ora;
• a crescut norma didactică;
• a fost redus la jumătate sporul de doctorat.
Un calcul simplu arată că efectul cumulativ al acestor măsuri înseamnă, în funcție de vechimea în sistem și de gradul cadrului didactic, în jurul a 1500 de lei în minus pe lună. Faptul că profesorii au pierdut aprox. 300 euro la salariu este o realitate cât se poate de palpabilă, o diminuare a puterii de cumpărare cu 25-30% în termeni generici (cf. prof. Socol). E greu, de fapt imposibil, de găsit un alt domeniu în care să se fi intrat cu barda ca-n Educație!
În intervenții publice de dată recentă (9 martie), atât consilierul prezidențial Radu Burnete, cât și ministrul Economiei, Irineu Darău/Usr subliniau importanța capitală a domeniului educației și nevoia de a face din asta o „prioritate zero” pentru dezvoltarea economică a țării. Sigur că „progresiștii” se pricep de minune să vorbească vorbe fără ca vorbele lor să fie urmate de fapte: cea mai bună dovadă e chiar bugetul propus pe 2026 pentru Educație, unul care e departe de a face o prioritate zero din acest domeniu şi care anunță continuarea derivei „reformiste” începute în mandatul falimentar al lui David. Le pasă de educație atât de tare, încât vor s-o îngroape ca să nu mai aibă dureri de cap cu ea!
Poate că și profesorii au, însă, partea lor de vină: cele mai importante beneficii primite de sistemul educațional datează din timpul „relei” guvernări PSD, 2017 – 2019, când veniturile cadrelor didactice au crescut substanțial și, îndrăznesc să afirm, meritat. Asta nu a împiedicat ca numeroase cancelarii să devină focare de progresism în recentele campanii electorale, cu profesori contaminați de morbul progresist până într-acolo încât au cerut explicit elevilor să-i „instruiască” pe părinți cu cine trebuie să voteze.
Nu fac un proces de intenție dascălilor „in corpore”, dar e bine ca ei să nu uite că în ultimii 6 ani învățământul a fost condus de PNL – România Educată, vă mai amintiți de ea? – cu un dezgustător „annus horribilis” sub sceptrul psihologului David, un an îngrozitor menit să prefațeze un 2026 de la care profesorii nu trebuie să aibă, realist vorbind, prea multe aşteptări.