
Toti comentatorii politici inclina sa acrediteze ideea conform careia inlaturarea regimurilor autoritare din Tunisia si Egipt ar lasa un neasteptat loc de manevra curentelor fundamentaliste. De altfel, miscarile islamiste „hardline” par sa fi gasit un teren mai fertil ca oricand odata cu „evacuarea” din perimetrul puterii a lui Mubarak, in Egipt, respectiv a lui Ben Ali, in Tunisia. Nu este exclus ca in viitorul apropiat, asa cum insusi Mubarak a declarat dupa demisia din functia de presedinte, gruparile islamiste sa cunoasca o resurgenta ingrijoratoare, ba chiar periculoasa din punct de vedere politic. Ideea ca adevaratii „frati musulmani” s-au ridicat si inlaturat lideri autocrati impusi de puteri externe - in speta de SUA - atesta ca subteranele islamiste se (re)organizeaza si coaguleaza usor si, pe fondul confuziei propagate de o miscare de dimensiunile unei revolutii, incearca sa-si impuna cu orice pret agenda politica fundamentalista. E foarte probabil ca eliminarea regimurilor autoritare din Egipt si Tunisia sa constituie piatra de temelie pentru reinstituirea unui alt tip de autoritarism - cel motivat religios. In acest context, nu trebuie uitat ca autoritare cum erau, regimurile politice ...